pocitură¹ sf [At: LB / V: (reg) păc~, potc~ / Pl: ~ri / E: poci² + -tură] 1 Urâțire. 2 Desfigurare. 3 (Îvp) Denaturare. 4 (Ccr) Pocitanie (1). 5 (Pex; ccr) Monstru. 6 (Prc) Parte urâtă, deformată a unei ființe. 7 (Prc) Obiect deformat, urâțit. 8 (Mtp; reg) Pocitor (5). 9 (Pop) Boli ale oamenilor care se manifestă prin sluțirea, strâmbarea, paralizarea acestora ori ale unor părți ale corpului și care sunt cauzate, în credințele populare, de pocitori (5).