2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POANTILÍST, -Ă adj., s. m. și f. v. pointillist.

poantilist, ~ă [At: BLAGA, 243 / S și: point~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr pointilliste] 1-2 smf (Adept) al poantilismului (2). 3-4 a Privitor la poantilism (1-2). 5 a Realizat prin folosirea tehnicii poantilismului (1).

POANTILÍST, -Ă, poantiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de poantilism, privitor la poantilism. 2. S. m. și f. Adept al poantilismului. [Scris și: (după fr.) pointilist] – Din fr. pointilliste.

POANTILÍST, -Ă adj. Referitor la poantilism. // s.m. și f. Artist care practică poantilismul. [Pron. poan-, scris și pointilist. / < fr. pointilliste].

POANTILÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al poantilismului. (< fr. pointilliste)

POINTILLÍST, -Ă, pointilliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de poin- tillism, referitor la pointillism. 2. S. m. și f. Adept al pointillismului. [Pr.: poantiíst.Var.: poantilíst, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. pointilliste.

pointilist, ~ă smf, a vz poantilist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poantilíst adj. m., s. m. (sil. poan-), pl. poantilíști; f. sg. poantilístă, pl. poantilíste[1]

  1. Scris și pointilist LauraGellner

pointillíst (fr.) [pron. poantiíst] (poin-) adj. m., s. m., pl. pointillíști; adj. f., s. f. pointillístă, pl. pointillíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POANTILÍST adj., s. (PICT.) divizionist. (Pictor ~.)[1]

  1. Scris și pointilist LauraGellner

POANTILIST adj., s. (PICT.) divizionist. (Pictor ~.)

Intrare: poantilist
poantilist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pointillist (s.m.)
poantilist substantiv masculin
  • silabație: poan-
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poantilist
  • poantilistul
  • poantilistu‑
plural
  • poantiliști
  • poantiliștii
genitiv-dativ singular
  • poantilist
  • poantilistului
plural
  • poantiliști
  • poantiliștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)