FIRUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

FIRUȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.

FIRUȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.

firuță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.

POA L., POA, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și reci, 110 specii, erbacee,. anuale sau vivace, cu tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, plate sau rulate, compuse dintr-o lamină deseori liniară, cu nervuri paralele și o vagină ce înfășoară tulpina pe o porțiune mare, iar în interior, la intersecția vaginei cu lamina, o ligulă. Flori hermafrodite, rar unisexuate, așezate în spicule compuse din 3-8 (10) flori. Panicul cu ramuri dispuse în 2 rînduri. Glumele nervate. Axa spiculețelor, în momentul coacerii, cade împreună cu fructul.

Poa alpina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Spiculețe cu 4-10 flori, pubescente. Florile, deseori, se transformă în muguri fertili. Ramurile paniculei singulare, rar cîte 2-3. Frunzele tulpinale liniare cu vîrf ascuțit, uneori cu margini membranoase, cele bazilare lat-liniare, formează un buchet dens. Tulpină de 35-55 cm înălțime.

Poa chaixii Vill. (syn. P. sudetica Haenche., P. silvatica Vili.). Specie care înflorește primăvară-vara. Spiculețe scurt-pedunculate, 4-8 flori verzi, destul de mari, palea inferioară cu 5 nervuri proeminente, evidentă, dispuse în paniculă piramidală, lungă de 26 cm, cu ramuri îndepărtate. Frunze cu lamina lată pînă la 1,6 cm. Plantă robustă, vivace, 90 cm înălțime, formînd covoare dense.

Poa nemoralis L. Specie care înflorește vara. Flori verzi-deschis, cca 5 în spiculețe ovat-lanceolate, grupate în paniculă patentă, ale cărei ramuri inferioare sînt așezate cîte 5. Palea inferioară lanceolată, obtuză, cu 5 nervuri abia evidente. Frunze îngust-liniare, cu laminele așezate mai mult sau mai puțin perpendicular pe tulpină, mai lungi decît vaginele, iar ligulele scurte, aproape lipsesc. Plantă perenă, cca 95 cm înălțime, cu rădăcină stufoasă, stoloniferă. Tulpini subțiri, cilindrice, înfrunzite, erecte sau ascendente.

Poa pratensis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori verzi sau mov, cu marginile și partea inferioară pubescente (partea inferioară cu 5 nervuri evidente), cîte 3-5, în spiculețe ovate, dispuse în paniculă patentă cu ramuri pubescente. Frunze caulinare plane. Plantă perenă, erbacee, rizom stolonifer. Tulpină, cca 95 cm înălțime, cilindrică, glabră.

Poa trivialis L. (syn. P. scabra Ehrh.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, 3-4, verzi sau brune, dispuse în spiculețe mici, lat-ovate, grupate în panicule conice,. ramuri zgrunțuroase, paleea inferioară alungit-eliptică, ascuțită, cu baza pubescentă, cu 5 nervuri accentuate, păroase. Frunze verzi, plane, acoperite cu peri scurți și rigizi, liniare, vagina zgrunțuroasă, puțin lățită, ligula alungit-eliptică, ascuțită. Plantă erbacee, perenă, tufoasă, acoperită cu peri scurți și rigizi, cu tulpină puțin lățită, erectă sau ascendentă, cu baza neîngroșată, cilindrică.