10 definiții pentru poștar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘTÁR, poștari, s. m. (Rar) Factor poștal. – Poștă1 + suf. -ar.

POȘTÁR, poștari, s. m. (Rar) Factor poștal. – Poștă1 + suf. -ar.

POȘTÁR, poștari, s. m. Factor poștal; poștaș. Tot pe-acolo, venea într-o cărucioară cu două roți poștarul, aducînd... vești. CAMILAR, N. I 330.

POȘTÁR ~i m. v. POȘTAȘ. /poștă + suf. ~ar

poștár m. (rus. počtárĭ, sîrb. poštar). Pop. Factor, curier, împărțitor de scrisorĭ, plicar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poștár (rar) s. m., pl. poștári

poștár s. m., pl. poștári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POȘTAR s. factor, poștaș, poștă, (rar) curier, (reg.) poștalăș, poștalău, (prin Mold.) plicar, (înv.) împărțitor. (A venit ~ cu o recomandată.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poștár, poștári, s.m. (înv. și reg.) 1. curier, poștaș, factor poștal. 2. diriginte de poștă; poștagiu. 3. (reg.) persoană care conduce buștenii de apă; țapinar.

Intrare: poștar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștar
  • poștarul
  • poștaru‑
plural
  • poștari
  • poștarii
genitiv-dativ singular
  • poștar
  • poștarului
plural
  • poștari
  • poștarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)