*pneŭmátic, -ă adj. (vgr. pneumatikós, d. pneûma, suflare, pneúmon, plămîn. V. plămîn). Fiz. Din care se poate scoate aeru (ca mașina numită pneŭmatică, din al căreĭ clopot se poate scoate aeru). Care se poate umplea cu aer (ca roatele unor vehicule ale căror obezĭ îs înconjurate de un tub umplut cu aer): roate pneŭmatice. Poștă pneŭmatică, aceĭa care expediază scrisorile pin cutiĭ puse în tuburĭ lungĭ și împinse cu ajutoru aeruluĭ. S. f. Știința proprietățiĭ aeruluĭ și gazurilor. S. n., pl. e. Tub de caucĭuc care se poate unfla cu aer și care se pune la roatele vehiculelor ca să nu zdruncine.