PNEUMOCONIOZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose.

pneumoconioză sf [At: CONTEMP. 195, nr. 184, 7/5 / P: pne-u-mo-co-ni-o~ / Pl: ~ze / E: fr pneumoconiose] Afecțiune pulmonară cronică, cu caracter profesional, cu evoluție lentă, provocată de inhalarea masivă și de fixarea pe plămâni a unor pulberi de silicați, fier, cărbune, azbest etc., care determină inflamația și apoi sclerozarea lor.

PNEUMOCONIOZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, bioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose.

PNEUMOCONIOZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală constînd din leziuni pulmonare, cauzată de praful de cărbune, de metale etc., inhalat timp îndelungat. Pneumoconioza interesează protecția muncii în industriile cu praf. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 7/5.

PNEUMOCONIOZĂ s.f. Boală constînd în leziuni pulmonare provocate de inhalarea prafului de cărbune, de metale etc. [Pron. pne-u-... -ni-o-. [< fr. pneumoconiose, cf. gr. pneumon – plămîn, konis – praf].

PNEUMOCONIOZĂ s. f. afecțiune pulmonară cronică provocată de inhalarea prafului din roci, metale etc. (< fr. pneumoconiose)

PNEUMOCONIOZĂ ~e f. Stare patologică cronică, de obicei profesională, constând într-o afecțiune pulmonară, provocată de inspirarea îndelungată a unui praf nociv (de cărbune, de silice etc.). [Sil. pne-u-mo-co-ni-o-] /<fr. pneumoconiose

pneumoconioză (desp. pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiozei; pl. pneumoconioze

pneumoconioză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiozei; pl. pneumoconioze

pneumoconioză s. f. (sil. pne-u-, -ni-o-), g.-d. art. pneumoconiozei; pl. pneumoconioze