2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pneumo-2 [At: DN3 / P: pne-u~ / V: pneum- / E: it, fr pneumo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plămân. 3 De plămân. 4 Pulmonar.

pneumo-1 [At: DN3 / P: pne-u~ / V: pneum- / E: fr, it pneumo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Aer. 2 Gaz. 3 Respirație.

PNEUMO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plămân”, „de plămân”, „pulmonar”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneumon].

PNEUMO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „aer”, „gaz”, „respirație”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneuma].

PNEUM(O)- / PNEUMAT(O)-, -PNÉE elem. „aer, gaze, respirație”, „plămân”. (< fr. pneum/o/-, pneumat/o/-, -pnée, cf. gr. pneuma, -tos, pneumon, pnoia)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PNEUMO- „plămîn, respirație; pulmonar, gazos, respiratoriu”. ◊ gr. pneumon „plămîn” și gr. pneuma „aer, suflu” > fr. pneumo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. pneumo-.~artrografie (v. artro-, v. -grafie), s. f., artrografie realizată cu substanță de contrast gazoasă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., pătrundere a aerului în regiunea intracraniană datorită unor fracturi; ~cel (v. -cel1), s. n., cavitate umplută cu gaz; ~cistografie (v. cisto-1, -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare prin utilizarea unei substanțe gazoase de contrast; ~coc (v. -coc), s. m., microb lanceolat și capsulat, agent etiologic al pneumoniei; ~colie (v. -colie2), s. f., prezența de aer sau de gaze de fermentație în colon; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a sistemului nervos central, în care aerul este utilizat ca mediu de contrast; ~gastroparietografie (v. gastro-, v. parieto-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a pereților gastrici, prin realizarea unui contrast artificial intragastric și extragastric, utilizînd aerul ca mediu de contrast; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea amplitudinii și a frecvenței mișcărilor respiratorii; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu gaz; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune solidă depistată în parenchimul pulmonar; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de eliberare a plămînului prin secționarea aderențelor pleurale; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile plămînului; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie a sînilor după injectarea unei substanțe de contrast gazoase în regiunea retromamară; ~metru (v. -metru1), s. n., manometru respirator; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., mielografie utilizînd aerul ca mijloc de contrast; ~patie (v. -patie), s. f., maladie pulmonară; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a plămînului de peretele toracic; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a aparatului urinar, după insuflarea cu aer în ureter, bazinet și calice; ~ragie (v. -ragie), s. f., infiltrație de sînge în țesutul pulmonar; ~rahie (v. -rahie), s. f., introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian pentru explorarea acestuia și a ventriculilor cerebrali; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare pulmonară; ~tahograf (v. taho-, v. -graf), s. n., aparat utilizat în pneumotahografie; ~tahografie (v. -taho-, v. -grafie), s. f., înregistrarea frecvenței și a amplitudinii respirației în funcție de timp; ~tahogramă (v. taho-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la pneumotahograf; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică aplicată în bolile pulmonare, constînd în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat; sin. pneumatoterapie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie pulmonară realizată în scop terapeutic; ~trop (v. -trop), adj., (despre microorganisme) care manifestă o afinitate deosebită pentru țesutul pulmonar.

PNEUM-, v. PNEUMO-.~artroză (v. -artroză), s. f., prezență de aer sau de gaz într-o articulație datorită unui traumatism; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a unei părți din plămîn.

Intrare: pneumo (pref. - aer)
pneumo1 (pref. - aer)
prefix (I7-P)
  • pneumo
Intrare: pneumo (pref. - plămân)
pneumo2 (pref. - plămân)
prefix (I7-P)
  • pneumo