pneumatocel sn [At: DN³ / P: pne-u~ / Pl: ~e / E: fr pneumatocèle] (Med) Tumoare gazoasă intrapulmonară.

PNEUMATOCEL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă intrapulmonară. [< fr. pneumatocèle, cf. gr. pneuma – aer, koilos – cavitate].

PNEUMATOCEL s. n. tumoare gazoasă intrapulmonară. (< fr. pneumatocèle)

PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic₂), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.