pneumato- [At: DN³ / P: pne-u~ / E: fr, lat pneumato-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: „Pneumatic”.

PNEUMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „pneumatic”. [Pron. pne-u-. / < fr., lat. pneumato-, cf. gr. pneumatikos].

PNEUMAT(O)- elem. pneum(o)-.

pneum-² ec vz pneumo-²

pneumo-² [At: DN³ / P: pne-u~ / V: pneum- / E: it, fr pneumo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plămân. 3 De plămân. 4 Pulmonar.

PNEUMO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plămîn”, „de plămîn”, „pulmonar”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneumon].

-PNEE elem. pneum(o)-.

PNEUM(O)- / PNEUMAT(O)-, -PNEE elem. „aer, gaze, respirație”, „plămân”. (< fr. pneum/o/-, pneumat/o/-, -pnée, cf. gr. pneuma, -tos, pneumon, pnoia)

PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic₂), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.

PNEUM-, v. PNEUMO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., prezență de aer sau de gaz într-o articulație datorită unui traumatism; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a unei părți din plămîn.