plăieș sm [At: (a. 1653) IORGA, S. D. V, 120 / V: (înv) plăiaș / P: plă-ieș / Pl: ~i / E: plai¹ + -aș] 1 Locuitor de la munte. 2 Persoană originară de la munte. 3 (Pex; reg) Pădurar. 4 (În Evul Mediu) Locuitor de la granița Țării Românești, însărcinat cu paza frontierei țării, în regiunile de munte Si: străjer. 5 (Înv; pex) Grănicer. 6 (Îrg) Administrator la curtea boierească. 7 (Îrg) Portar la o instituție. 8 (Ban; Buc) Om de serviciu la o instituție. 9 (Orn; Olt; csnp) Lăstun (Apus apus).