opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

PLUȘARE, plușări, s. f. Operație finală prin care se obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine prin frecarea lor cu un pluș aplicat pe un tambur rotativ. – V. plușa.

PLUȘARE, plușări, s. f. Operație finală prin care se obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine prin frecarea lor cu un pluș aplicat pe un tambur rotativ. – V. plușa.

plușare sf [At: LTR2 / Pl: ~șări / E: plușa] (Teh) Operație finală prin care se obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine, prin frecarea lor cu un pluș (1) (aplicat pe un tambur rotativ).

PLUȘARE s.f. Frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu. [< plușa].

PLUȘARE s. f. frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu mătăsos. (< plușa)

PLUȘA, plușez, vb. I. Tranz. A executa operația de plușare. – Din pluș.

PLUȘA, plușez, vb. I. Tranz. A executa operația de plușare. – Din pluș.

plușa vt [At: DLR / Pzi: ~șez / E: pluș] (Teh) A obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine, prin frecarea lor cu un pluș (1) (aplicat pe un tambur rotativ).

PLUȘA vb. tr. a executa operația de plușare. (< pluș)

A PLUȘA ~ez tranz. (piei pentru mănuși și pentru haine) A freca cu pluș în vederea prelucrării finale. /Din pluș

Ortografice DOOM

plușare s. f., g.-d. art. plușării; pl. plușări

plușare s. f., g.-d. art. plușării; pl. plușări

plușare s. f., g.-d. art. plușării; pl. plușări

plușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plușez, 3 plușează, 1 pl. plușăm; conj. prez. 1 sg. să plușez, 3 să plușeze; ger. plușând

plușa (a ~) vb., ind. prez. 3 plușează, 1 pl. plușăm; ger. plușând

plușa vb., ind. prez. 1 sg. plușez, 3 sg. și pl. plușează, 1 pl. plușăm; ger. plușând

Intrare: plușare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plușare
  • plușarea
plural
  • plușări
  • plușările
genitiv-dativ singular
  • plușări
  • plușării
plural
  • plușări
  • plușărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: plușa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plușa
  • plușare
  • plușat
  • plușatu‑
  • plușând
  • plușându‑
 singular plural
  • plușează
  • plușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plușez
 (să)
  • plușez
  • plușam
  • plușai
  • plușasem
a II-a (tu)
  • plușezi
 (să)
  • plușezi
  • plușai
  • plușași
  • plușaseși
a III-a (el, ea)
  • plușează
 (să)
  • plușeze
  • plușa
  • plușă
  • plușase
plural I (noi)
  • plușăm
 (să)
  • plușăm
  • plușam
  • plușarăm
  • plușaserăm
  • plușasem
a II-a (voi)
  • plușați
 (să)
  • plușați
  • plușați
  • plușarăți
  • plușaserăți
  • plușaseți
a III-a (ei, ele)
  • plușează
 (să)
  • plușeze
  • plușau
  • plușară
  • plușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plușare, plușărisubstantiv feminin

  • 1. Operație finală prin care se obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine prin frecarea lor cu un pluș aplicat pe un tambur rotativ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi plușa DEX '09 DEX '98 DN

plușa, plușezverb

  • 1. A executa operația de plușare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • pluș DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.