PLUTONIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.

plutoniu sns [At: MACAROVICI, CH. 204 / E: fr plutonium] Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni.

PLUTONIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.

PLUTONIU s. n. (Chim.) Element chimic de sinteză, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț și întrebuințat la obținerea energiei nucleare.

PLUTONIU s.n. Element transuranic sintetic, folosit pentru obținerea energiei nucleare. [Pron. -niu. / cf. fr. plutonium, germ. Plutonium].

PLUTONIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium)

PLUTONIU n. Metal alb-cenușiu radioactiv, foarte toxic, întrebuințat la obținerea energiei nucleare. /<fr. plutonium

plutoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. plutoniul; simb. Pu

plutoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. plutoniul; simb. Pu

plutoniu s. n. [-niu pron. -niu], art. plutoniul; simb. Pu

PLUTÓNIU (< fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obținut din uraniu în reactorul nuclear. Izotopul p. de masă atomică 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursă de căldură în navele spațiale și la stimulatoarele cardiace. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de înjumătățire de 7,5 x 10⁷ ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deșeurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerată riscantă datorită conținutului de p.

Pu, simbol chimic pentru plutoniu.