10 definiții pentru plutocrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, mulțumită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor obștești. Jubileze, serbeze, aplaude și aclame cu toții, politicieni, oligarhi și plutocrați, prostearnă-se cu toții la picioarele tronului, izbească-și cu toții fruntea de treptele palatului, căci acolo sălășluiește regele lor, protectorul lor. LIT. ANTIMONARHICĂ 183.

PLUTOCRÁT, -Ă s.m. și f. (În orânduirile bazate pe exploatare) Persoană care aparține clasei dominante și care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și exercită o influență politică importantă. [< fr. ploutocrate].

PLUTOCRÁT, - s. m. f. persoană care aparține plutocrației. (< fr. ploutocrate)

PLUTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte din plutocrație. /<fr. ploutocrate

*plutocrát, -ă s. (d. plutocrație, după aristo- și demo-crat). Om puternic pin bogăție. Adj. Plutocratic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plutocrát (-to-crat) s. m., pl. plutocráți

plutocrát s. m. (sil. -crat), pl. plutocráți

plutocrátă (-to-cra-) s. f., g.-d. art. plutocrátei; pl. plutocráte

plutocrátă s. f. (sil. -cra-), pl. plutocráte

Intrare: plutocrat
  • silabație: -crat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutocrat
  • plutocratul
  • plutocratu‑
plural
  • plutocrați
  • plutocrații
genitiv-dativ singular
  • plutocrat
  • plutocratului
plural
  • plutocrați
  • plutocraților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)