11 definiții pentru plutocrat

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.

PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, mulțumită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor obștești. Jubileze, serbeze, aplaude și aclame cu toții, politicieni, oligarhi și plutocrați, prostearnă-se cu toții la picioarele tronului, izbească-și cu toții fruntea de treptele palatului, căci acolo sălășluiește regele lor, protectorul lor. LIT. ANTIMONARHICĂ 183.

plutocrát (-to-crat) s. m., pl. plutocráți

plutocrát s. m. (sil. -crat), pl. plutocráți

PLUTOCRÁT, -Ă s.m. și f. (În orânduirile bazate pe exploatare) Persoană care aparține clasei dominante și care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și exercită o influență politică importantă. [< fr. ploutocrate].

PLUTOCRÁT, - s. m. f. persoană care aparține plutocrației. (< fr. ploutocrate)

PLUTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte din plutocrație. /<fr. ploutocrate

*plutocrát, -ă s. (d. plutocrație, după aristo- și demo-crat). Om puternic pin [!] bogăție. Adj. Plutocratic.

plutocrátă (-to-cra-) s. f., g.-d. art. plutocrátei; pl. plutocráte

plutocrátă s. f. (sil. -cra-), pl. plutocráte

Intrare: plutocrat
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plutocrat plutocratul plutocra plutocrata
plural plutocrați plutocrații plutocrate plutocratele
genitiv-dativ singular plutocrat plutocratului plutocrate plutocratei
plural plutocrați plutocraților plutocrate plutocratelor
vocativ singular
plural