plutitor, ~oare [At: M. COSTIN, O. 323 / Pl: ~i, ~oare / E: pluti] 1 a Care plutește la suprafața unui lichid Si: (înv) plutind (1). 2 a (Îs) Pod ~ Platformă care servește la transportul ființelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape curgătoare Si: bac, (reg) brudină. 3 a (Îs) Insulă (sau grădină) ~oare, ostrov (ori pământ) ~ Îngrămădire de pământ, nisip sau nămol cu resturi vegetale mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație, stuf, sălcii etc. 4 a (Înv; d: ape) Navigabil. 5-6 a (D. păsări, insecte etc.) Care (se menține în văzduh sau) se deplasează lin prin văzduh, cu ajutorul aripilor. 7 a (D. mers) Ușor, ca și când ar zbura. 8 sn Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat de un sistem de pârghii, reglează și uneori indică nivelul lichidului dintr-un recipient Si: flotor. 9 sn Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. 10 sn Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 11 sm (Îvr) Navigator. 12 sf (Înv) Plută¹ (1). 13 sf (Bot; reg) Rourică (Glyceria fluitans). 14 sf (Bot; reg; îc) ~oare-dulce Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).