opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

PLUTAȘ2, plutași, s. m. (Bot.) Plută2 (1). – Plută2 + suf. -aș.

PLUTAȘ2, plutași, s. m. (Bot.) Plută2 (1). – Plută2 + suf. -aș.

PLUTAȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută1 + suf. -aș.

PLUTAȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută1 + suf. -aș.

plutaș2 sm [At: ANTIPA, P. 463 / Pl: ~i / E: plută2 + -aș] (Bot; Mol) Plută2 (1) (Populus pyramidalis).

plutaș1 sm [At: ASACHI, S. L. I, 178 / Pl: ~i / E: plută1 + -aș] 1-2 Muncitor (care confecționează plute1 (1) sau) care conduce plutele1 (1) pe apă Si: (reg) plutar (1-2). 3 (Îvr) Negustor de plute1 (2).

PLUTAȘ2, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la făcutul plutelor sau care conduce plutele pe apă. Să mă crezi că nu știu de ce îi zice Copca-Rădvanului; și cît am întrebat eu printre plutași, nici unul n-a putut să-mi spună cum și ce fel. GALACTION, O. I 67. Pe maluri, tolăniți pe coaste, plutașii dormeau lîngă focurile topite în spuză. DUNĂREANU, CH. 207. Înșfăcăm noi te mieri ce mai aveam, ne ducem degrabă la plută și plutașii de cuvînt și pornesc. CREANGĂ, A. 29.

PLUTAȘ1, plutași, s. m. Plută (2).

PLUTAȘ ~i m. 1) Muncitor specializat în conducerea unei plute. 2) Meșter de plute. /plută + suf. ~aș

plutaș m. cel ce mână o plută.

plutáș m. (d. plută). Acela care mînă pluta. Plută, plop alb (Munt.).

Ortografice DOOM

plutaș s. m., pl. plutași

plutaș s. m., pl. plutași

plutaș (persoană, copac) s. m., pl. plutași

Argou

plutaș, plutași s. m. (iron., peior.) om naiv / credul, provenit din mediul rural.

Sinonime

PLUTAȘ s. v. plută.

PLUTAȘ s. (reg.) plutar.

PLUTAȘ s. (reg.) plutar.

plutaș s. v. PLUTĂ.

Intrare: plutaș (bot.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutaș
  • plutașul
  • plutașu‑
plural
  • plutași
  • plutașii
genitiv-dativ singular
  • plutaș
  • plutașului
plural
  • plutași
  • plutașilor
vocativ singular
  • plutașule
  • plutașe
plural
  • plutașilor
Intrare: plutaș (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutaș
  • plutașul
  • plutașu‑
plural
  • plutași
  • plutașii
genitiv-dativ singular
  • plutaș
  • plutașului
plural
  • plutași
  • plutașilor
vocativ singular
  • plutașule
  • plutașe
plural
  • plutașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plutaș, plutașisubstantiv masculin

etimologie:
  • Plută + -aș. DEX '09 DEX '98

plutaș, plutașisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plutar
    • format_quote Să mă crezi că nu știu de ce îi zice Copca-Rădvanului; și cît am întrebat eu printre plutași, nici unul n-a putut să-mi spună cum și ce fel. GALACTION, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Pe maluri, tolăniți pe coaste, plutașii dormeau lîngă focurile topite în spuză. DUNĂREANU, CH. 207. DLRLC
    • format_quote Înșfăcăm noi te mieri ce mai aveam, ne ducem degrabă la plută și plutașii de cuvînt și pornesc. CREANGĂ, A. 29. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.