pluralism sn [At: RALEA, S. T. II, 294 / Pl: (nob) ~e / E: fr pluralisme] 1 Concepție filosofică idealistă, opusă monismului, potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de realități independente unele de altele, ce nu pot fi considerate manifestări ale unei singure substanțe. 2 (Pex) Concepție eclectică ce admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii ce nu pot fi reduse la o unitate. 3 Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice: partide, sindicate, organizații religioase etc., interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. 4 (Pgn) Orice concepție, care într-un domeniu determinat admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la o unitate. 5 Stare de lucruri caracterizată prin existența unei multiplicități de elemente.