plural, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 113 / Pl: ~i, ~e / E: lat pluralis, ger Plural, Pluralis, it Plurale] 1 a (Grm, d. număr, persoană, părți de vorbire) Care indică două sau mai multe ființe, lucruri, fenomene etc. de același fel. 2 a (Fig) Multilateral. 3 a (Rar; îs) Atenție ~ă Atenție distributivă. 4 sn Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau mai multe ființe, lucruri, fenomene etc. de același fel. 5 sn (Îs) ~ul autorității (sau al maiestății) Plural (4) folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbeau despre ele însele. 6 sn (Îs) ~ul autorului Plural (4) folosit de către autor cu referire la persoana proprie, în locul singularului, în opere științifice, publicistice și oratorice. 7 sn (Îs) ~ul modestiei Plural (4) folosit mai ales în vorbirea populară în locul singularului, cu referire la persoana proprie, în discuție cu cineva considerat superior. 8 sn (Îs) ~ul politeții (sau al reverenței) Plural (4) folosit în locul singularului, ca formă de adresare respectuoasă către cineva.