9 definiții pentru pluguț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGÚȚ, pluguțe, s. n. (Reg.) Plugușor (1). – Plug + suf. -uț.

pluguț sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: plug + -uț] 1-2 (Reg; șhp) Plugușor (1-2).

PLUGÚȚ, pluguțe, s. n. Plugușor (1). – Plug + suf. -uț.

PLUGÚȚ, pluguțe, s. n. (Rar) Plugușor (1). De unde catana pleacă, Rămîne casa săracă, Cu pluguțul prin obor, Cu casa plină de dor. HODOȘ, P. P. 220.

plugúț n., pl. e. Plug mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plugúț (reg.) s. n., pl. plugúțe

plugúț s. n., pl. plugúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUGÚȚ s. v. pluguleț, plugușor.

pluguț s. v. PLUGULEȚ. PLUGUȘOR.

Intrare: pluguț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pluguț
  • pluguțul
  • pluguțu‑
plural
  • pluguțe
  • pluguțele
genitiv-dativ singular
  • pluguț
  • pluguțului
plural
  • pluguțe
  • pluguțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)