plug n., pl. urĭ (gep. plŭg [de unde și vsl. bg. rus. plugŭ], vgerm. plóh, ngerm. pflug, engl. plough; [lat. d. germ.] plovum). Mașină de arat compusă dintr’un rît (numit brăzdar) de fer (odinioară de lemn) purtat pe doŭă roate, trasă de vite și îndreptată din apoĭ de un om care o ține de cele doŭă brațe ale eĭ (numite coarne) și face ca brăzdaru să se înfigă în pămînt și să-l rîme. Plug în miniatură (numit și plugușor) cu care umblă băețiĭ la 31 Decembrie și urează noroc. (Azĭ îld. plug a rămas numaĭ buhaĭu, care în ainte însoțea plugu): băețiĭ umblă cu plugu saŭ cu buhaĭu. Rît colosal pe care-l împinge locomotiva ca să înlăture zăpada de pe șine.