plóștină f., pl. ĭ și e (sîrb. ploština, d. vsl. ploskŭ, turtit, adică „adîncat, jos, mocirlos”). Mold. Trans. Munt. est. Mocirlă, mlaștină. Băltoagă (topliță) pe drum: pe fundu pîraĭelor, în ploștinĭ (CL. 1924, 196). – La Hațeg „fînaț, rît, luncă” (Vicĭu). – În Dor. plomóștină, băltoagă. V. padină.