plotojit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: plotoji] (Mun) 1 (D. obiecte de încălțăminte și îmbrăcăminte) Foarte peticit. 2 (Pex; d. lucruri) Reparat până nu se mai poate face nimic. 3 (D. oameni) Care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrențuite, cu vechituri Si: zdrențăros.