pliocen, ~ă [At: BARCIANU / P: pli-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pliocène] 1 sn A doua epocă a neogenului, urmând după miocen și precedând perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 2 sn Serie de straturi geologice din pliocen (1). 3 a Care aparține pliocenului (1). 4 a Care se referă la pliocen (1). 5 a Care datează din pliocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pliocen (1).