7 definiții pentru plinuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLINÚȚ, -Ă, plinuți, -țe, adj. Diminutiv al lui plin; plinișor. – Plin + suf. -uț.

PLINÚȚ, -Ă, plinuți, -țe, adj. Diminutiv al lui plin; plinișor. – Plin + suf. -uț.

plinuț, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1209 / Pl: ~i, ~e / E: plin + -uț] 1-2 (D. vase, încăperi, recipiente, spații etc.; șhp) (Cam) plin (1) Si: (rar) plinicel (1-2). 3 (Reg; fig; d. oameni) Înstărit. 4 (D. ființe, d. corpul sau părți ale corpului) Cu forme rotunde Si: durduliu, grăsuț, rotund. plioapă sf vz pleopă

PLINÚȚ, -Ă, plinuți, -e, adj Diminutiv al lui plin2. 1. v. plin (1). Am săcușorul meu de păcate, un săcușor mic, dar rotund și plinuț. ALECSANDRI, T. 1209. ♦ (Întărind pe «plin») Dacă-mi dați trei perechi de desagi plini-plinuți cu galbini de aur, atunci plec. RETEGANUL, P. IV 20. 2. v. plin (5). Plecă fuguța în grădină, mișcîndu-și greu trupul plinuț. MIHALE, O. 501. Era o femeie nostimă... cu forme mlădioase și plinuțe. REBREANU, I. 104.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plinúț adj. m., pl. plinúți; f. plinúță, pl. plinúțe

plinúț adj. m., pl. plinúți; f. sg. plinúță, pl. plinúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: plinuț
plinuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plinuț
  • plinuțul
  • plinuțu‑
  • plinuță
  • plinuța
plural
  • plinuți
  • plinuții
  • plinuțe
  • plinuțele
genitiv-dativ singular
  • plinuț
  • plinuțului
  • plinuțe
  • plinuței
plural
  • plinuți
  • plinuților
  • plinuțe
  • plinuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)