7 definiții pentru plintă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÍNTĂ, plinte, s. f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară și formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PLÍNTĂ, plinte, s. f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară și formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PLÍNTĂ, plinte, s. f. 1. Bandă de lemn, piatră, mozaic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi, pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. V. pervaz. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară pentru a forma un mic soclu. ♦ Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie pe care se reazemă o coloană sau un piedestal.

PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].

PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe)

PLÍNTĂ ~e f. 1) Piesă îngustă, mai ales din scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; pervaz. 2) Partea de jos a unei construcții (zid, sobă etc.) ieșită în afară. /<fr. plinthe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plíntă s. f., g.-d. art. plíntei; pl. plínte

plíntă s. f., pl. plínte

Intrare: plintă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plintă
  • plinta
plural
  • plinte
  • plintele
genitiv-dativ singular
  • plinte
  • plintei
plural
  • plinte
  • plintelor
vocativ singular
plural