7 definiții pentru pliculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICULÉȚ, pliculețe, s. n. Diminutiv al lui plic.Plic + suf. -uleț.

PLICULÉȚ, pliculețe, s. n. Diminutiv al lui plic.Plic + suf. -uleț.

pliculeț sn [At: I. VĂCĂRESCU, P. 517/4 / Pl: ~e / E: plic1 + -uleț] 1-2 (Șhp) Plic1 (1) (mic) Si: (rar) plicușor (1-2).

PLICULÉȚ s. n. Diminutiv al lui plic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pliculéț s. n., pl. pliculéțe

pliculéț s. n., pl. pliculéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLICULÉȚ s. plicușor. (Un ~ cu o felicitare.)

PLICULEȚ s. plicușor. (Un ~ cu o felicitare.)

Intrare: pliculeț
pliculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pliculeț
  • pliculețul
  • pliculețu‑
plural
  • pliculețe
  • pliculețele
genitiv-dativ singular
  • pliculeț
  • pliculețului
plural
  • pliculețe
  • pliculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)