12 definiții pentru plevaiță plevăiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozeelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranthemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

plevaiță sf [At: BARONZI, L. 14 / P: ~va-i~ / V: (rar) ~văi~[1] / Pl: ~țe / E: cf pleavă, plăvai] (Bot) 1-2 Plante erbacee din familia compozeelor, cu tulpina albă-lânoasă ramificată de la bază și cu flori roz-violacee sau roșii-purpurii care se păstrează pe vreme îndelungată Si: imortelă, (reg) pelin, pleviță2 (1-2), tavnică, tavniță (Xeranthemum annuum și foetidum). corectată

  1. În original, varianta de față nu are accent. Am accentuat-o totuși după recomandarea referinței încrucișate — LauraGellner

PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranthemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

PLEVÁIȚĂ ~e f. bot. Plantă erbacee de stepă, având tulpină erectă, ramificată, lemnoasă, frunze lanceolate și flori roz-violacee, persistente; imortelă. [Sil. -va-i-] /Din pleavă

plevăiță sf vz plevaiță

plevaițe (plevițe) f. pl. Mold. Bot. măturici. [Derivat din pleavă: învelișul cilindric al plantei e format din numeroase bractee lânoase].

2) pléviță și -váiță f., pl. e (cp. cu pleavă și plăvan). Trans. Tavnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleváiță (-va-i-) s. f., g.-d. art. pleváiței; pl. pleváițe

pleváiță s. f. (sil. -va-i-), g.-d. art. pleváiței; pl. pleváițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEVÁIȚĂ s. (BOT.; Xeranthemum annuum și foetidum) imortelă, (reg.) cununiță, măturică, pelin, pleviță, tavnică, tavniță.

PLEVAIȚĂ s. (BOT.; Xeranthemum annuum și foetidum) imortelă, (reg.) cununiță, măturică, pelin, pleviță, tavnică, tavniță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

XERANTHEMUM L., CUNUNIȚĂ, PLEVAIȚĂ, IMORTELĂ, fam. Composltae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene și Orient, cca 7 specii, plante erbacee, anuale. Flori puține ca număr, cele radiale cu 2 buze, femele, sterile, cele ale discului cilindrice, hermafrodite, fertile, cu 5 dinți, albe, roz sau roșii, în capitule solitare, lung- pedunculate terminale, pe ramuri înconjurate de un involucru cu foliole glabre, pergamentoase, în mai multe rînduri, cele din interior colorate, mai lungi, radiante. Papus cu pînă la 10 scvame. Frunze alterne, liniare, întregi, glabre. Plantă ramificată, gri.

Intrare: plevaiță
plevaiță substantiv feminin
  • silabație: -va-i-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plevaiță
  • plevaița
plural
  • plevaițe
  • plevaițele
genitiv-dativ singular
  • plevaițe
  • plevaiței
plural
  • plevaițe
  • plevaițelor
vocativ singular
plural
plevăiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.