13 definiții pentru pletoric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLETÓRIC, -Ă, pletorici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care are prea mult sânge. 2. Care este în număr prea mare; supraabundent. – Din fr. pléthorique.

PLETÓRIC, -Ă, pletorici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care are prea mult sânge. 2. Care este în număr prea mare; supraabundent. – Din fr. pléthorique.

pletoric, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pléthorique] 1 (D. oameni) Care are prea mult sânge. 2 (Pex; d. oameni) Care este roșu din cauza pletoriei (2) Si: sanguin. 3 (D. obiecte) Care este în cantitate prea mare Si: supraabundent Vz excesiv.

PLETÓRIC, -Ă, pletorici, -e, adj. Care are prea mult sînge; sanguin. Om pletoric.

PLETÓRIC, -Ă adj. Supraabundent; care are sânge prea mult; sanguin. [< fr. pléthorique].

PLETÓRIC, -Ă adj. 1. (despre oameni) care are sânge prea mult; sangvin. 2. supraabundent, numeros; excesiv. (< fr. pléthorique)

PLETÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are prea mult sânge. 2) fig. Care este în cantitate prea mare; supraabundent. /<fr. plethorique

*pletóric, -ă adj. (vgr. plethorikós). Relativ la pletoră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pletóric adj. m., pl. pletórici; f. pletórică, pl. pletórice

pletóric adj. m., pl. pletórici; f. sg. pletórică, pl. pletórice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLETÓRIC adj. (MED.) roșu, rubicond, sangvin. (Față ~.)

PLETÓRIC adj. v. supraabundent, ultra-abundent.

pletoric adj. v. SUPRAABUNDENT. ULTRAABUNDENT.

PLETORIC adj. (MED.) roșu, rubicond, sanguin. (Față ~.)

Intrare: pletoric
pletoric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pletoric
  • pletoricul
  • pletoricu‑
  • pletorică
  • pletorica
plural
  • pletorici
  • pletoricii
  • pletorice
  • pletoricele
genitiv-dativ singular
  • pletoric
  • pletoricului
  • pletorice
  • pletoricei
plural
  • pletorici
  • pletoricilor
  • pletorice
  • pletoricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)