plesura [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 104 / V: plezări / E: ns cf ger blessieren] 1-2 vtr (Trs) A (se) lovi. 3 vt (Reg; c. i. arbori sau trunchiul lor) A tăia și a înlătura un inel din scoarță pentru a împiedica circulația sevei elaborate de la coroană la rădăcină și a provoca astfel uscarea lentă, în picioare, a arborelui Si: a inela, (pop) a secui.