plescăire sf [At: DUNĂREANU, CH. 233 / V: (înv) pleșc~ / Pl: ~ri / E: plescăi] 1 Desprindere bruscă a buzelor una de alta sau a limbii de cerul gurii, producând astfel un sunet caracteristic. 2-4 Pleoscăire (1, 3-4). 5 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea unui corp solid de o substanță vâscoasă sau de un corp solid Si: pleoscăitură (1), plescăitură (1). 6 Înghițire cu zgomot Si: clefăială. 7 (Rar; ccr) Zgomot produs prin înghițire.