13 definiții pentru plenison


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. – Din lat. plenus + sonus.

PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. – Din lat. plenus + sonus.

plenison, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: lat plenus + sonus] (D. vocale; îoc semison) Care are caracter silabic.

PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale, în opoziție cu semison) Care are caracter silabic sau poate fi centru silabic. «U» este vocală plenisonă în cuvîntul «codru».

PLENISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. [După fr. plein son].

PLENISÓN, -Ă adj. (despre vocale) cu caracter silabic. (după fr. plein son)

PLENISÓN ~ă (~i, ~e) (despre sunete vocale) Care are sonoritate plină și poate forma singur o silabă. /<lat. plenus + sonus

plenison a. care sună deplin: vocale plenisone și semisone.

*plenisón, -ă adj. (lat. plenus, plin, și son din semisonus, semison). Gram. Cu sunet deplin, ca u și i în acru, acri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plenisón adj. m., pl. plenisóni; f. plenisónă, pl. plenisóne

plenisón adj. m., pl. plenisóni; f. sg. plenisónă, pl. plenisóne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLENISÓN adj. (FON.) silabic. (Vocale ~.)

PLENISON adj. (FON.) silabic. (Vocale ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLENISÓN, -Ă adj. (după fr. plein son): în sintagma vocală plenisonă (v.).

Intrare: plenison
plenison adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenison
  • plenisonul
  • plenisonu‑
  • pleniso
  • plenisona
plural
  • plenisoni
  • plenisonii
  • plenisone
  • plenisonele
genitiv-dativ singular
  • plenison
  • plenisonului
  • plenisone
  • plenisonei
plural
  • plenisoni
  • plenisonilor
  • plenisone
  • plenisonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plenison

  • 1. (Despre vocale) Care are caracter silabic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: silabic attach_file un exemplu
    exemple
    • «U» este vocală plenisonă în cuvântul «codru».
      surse: DLRLC

etimologie: