18 definiții pentru plenar plenariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

plenar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 135 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat plenarius, -a, -um] 1 a (D. ședințe, adunări, reuniuni etc.) Care se ține cu participarea tuturor membrilor Si: (liv) plenitudinar. 2 sf Consfătuire, ședință, adunare etc. la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 3 sf (Îs) ~ lărgită Adunare la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. 4 a (Liv) Întreg. 5 a (Liv) Complet. 6 a (Liv) Desăvârșit.

PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57. Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGăLNICEANU, S. A. 135. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire la care participă toți membrii unui for de conducere. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ♦ (Substantivat, în expr.) Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. În zilele de 19 și 20 august 1953 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn.

PLENÁR adj. (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc. ◊ Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Cf. fr. plénier, it. plenario].

PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)

plenár, -ă adj. 1967 Deplin, total v. monografist; v. și R.l. 23 XI 79 p. 4, 24 VI 80 p. 5 (din lat. plenarius; cf. fr. plénier; DN – alt sens, DEX)

PLENÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre ședințe, adunări) La care participă toți membrii. 2) și adverbial Care cuprinde totul; în întregime; deplin; complet. /<lat. plenarius

*plenár, -ă adj. (lat. plenarius, d. plenus, plin). Deplin, complet, compus din toțĭ membriĭ: ședință plenară.

congrés-adunáre-plenáră s. n. Congres cu caracter de adunare generală ◊ „Va lua parte la cel de al XX-lea Congres-Adunare-Plenară al Comisiei internaționale pentru exploatarea științifică a Mării Mediterane.” Sc. 17 X 66 p. 3 (din congres + adunare plenară; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 330)

PLENÁRĂ ~e f. Întrunire cu participarea tuturor membrilor unui organ de conducere. /<lat. plenarius


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plenár adj. m., pl. plenári; f. plenáră, pl. plenáre

plenár adj. m., pl. plenári; f. sg. plenáră, pl. plenáre

plenáră s. f., g.-d. art. plenárei; pl. plenáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLENÁR adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.

plenar adj. v. COMPLET. DEPLIN. INTEGRAL. ÎNTREG. TOTAL.

Intrare: plenar
plenar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenar
  • plenarul
  • plenaru‑
  • plena
  • plenara
plural
  • plenari
  • plenarii
  • plenare
  • plenarele
genitiv-dativ singular
  • plenar
  • plenarului
  • plenare
  • plenarei
plural
  • plenari
  • plenarilor
  • plenare
  • plenarelor
vocativ singular
plural
plenariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plenar plenariu

  • 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57.
      surse: DLRLC
    • Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGĂLNICEANU, S. A. 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă.
        surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
        exemple
        • În zilele de 19 și 20 august 1953 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român.
          surse: DLRLC

etimologie: