2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

plecătoáre, V. aplecătoare.

plecător, ~oare [At: CORESI, L. 527/19 / Pl: ~i, ~oare / E: pleca + -ător] 1 a (Înv) Care se îndoaie, se curbează. 2 a Smerit. 3 a Care are înclinația, tendința pentru... 4 a (Rar; d. miei) Care suge. 5 sf (Pop) Oaie care dă lapte Si: (pop) mânzare. 6-7 sf, af (Trs) (Vacă) fără vițel, care dă lapte. 8 a (Grm; înv) Flexibil. 9 a (Înv; d. moduri) Conjunctiv.

aplecătoare și plecătoare f., pl. orĭ (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotóra, plecătoare, și ung. pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu mulgare).

Sinonime

PLECĂTOARE s. v. mânzare.

plecătoare s. v. MÎNZARE.

PLECĂTOR adj. v. flexibil, flexionar.

PLECĂTOR adj., s. v. conjunctiv, subjonctiv.

plecător adj. v. FLEXIBIL. FLEXIONAR.

plecător adj., s. v. CONJUNCTIV. SUBJONCTIV.

Intrare: plecătoare
plecătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plecătoare
  • plecătoarea
plural
  • plecători
  • plecătorile
genitiv-dativ singular
  • plecători
  • plecătorii
plural
  • plecători
  • plecătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: plecător
plecător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plecător
  • plecătorul
  • plecătoru‑
  • plecătoare
  • plecătoarea
plural
  • plecători
  • plecătorii
  • plecătoare
  • plecătoarele
genitiv-dativ singular
  • plecător
  • plecătorului
  • plecătoare
  • plecătoarei
plural
  • plecători
  • plecătorilor
  • plecătoare
  • plecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)