plecăciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 78/7 / Pl: ~ni / E: pleca + -ăciune] (Înv) 1 Îndoire, aplecare, înclinare a capului și a trupului în semn de respect, de venerație, de supunere etc. Si: (înv) plecare (3), (reg) plocon. 2-3 (Pex) (Act, manifestare de) supunere. 4-5 (Manifestare de) respect. 6-7 (Manifestare de) devotament. 8 (Pex) Modestie. 9 (Bis) Smerenie. 10 (Rar) Lăsare în jos a privirii, a ochilor. 11 Înclinare. 12 Atracție.