10 definiții pentru plectru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.

PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.

plectru sn [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~re / E: fr plectre] Placă mică de metal, de os, de celuloid etc., cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale Si: pană.

PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].

PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)

PLÉCTRU ~e f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre

pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÉCTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)

PLECTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plectru (< lat. plectrum; it. plettro; fr. médiateur; germ. Plektrum, Schlagfeder, Griffel), denumirea unei mici lame elastice, cu ajutorul căreia se ciupesc coardele unor instrumente. P. poate avea diferite forme, fiind confecționat din corn de animale, metal, piele, iar mai nou din material plastic.

Intrare: plectru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plectru
  • plectrul
  • plectru‑
plural
  • plectre
  • plectrele
genitiv-dativ singular
  • plectru
  • plectrului
plural
  • plectre
  • plectrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plectru

  • 1. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: pană (piesă)

etimologie: