Definiția cu ID-ul 1019925:

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLECARE s. I. 1. aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, închinare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adîncă a cuiva in fața...) 3. smerenie, supunere, umilință, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) II. 1. pornire, (pop.) porneală, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. (SPORT) start. (A avut o ~ bună.)