5 definiții pentru pleană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plea sf [At: POGOR, HENR. 231/17 / Pl: ? / E: nct] 1 (Îvr) Bucată ce se desprinde dintr-un corp turnat din fier Vz șpan. 2 (Reg) Pană. 3 (Buc) Flegmă. 4 (Ban) Defect. 5 (Reg) Boală internă.

PLEÁNĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn care se pune Ia coada toporului sau la cercurile butoiului ca să le înțepenească mai bine; ic.

PLEÁNĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn cu care se înțepenește coada toporului, cercurile butoiului etc.; ic.

pleánă f., pl. ene (slav). Nord. Bucățică de lemn care se pune la coada toporuluĭ saŭ la cercurile butoĭuluĭ ca să le înțepenească maĭ bine. V. opleană.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă.

Intrare: pleană
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plea
  • pleana
plural
  • plene
  • plenele
genitiv-dativ singular
  • plene
  • plenei
plural
  • plene
  • plenelor
vocativ singular
plural

pleană

  • 1. Bucățică de lemn care se pune Ia coada toporului sau la cercurile butoiului ca să le înțepenească mai bine.
    surse: DLRLC sinonime: ic (s.n.)

etimologie: