12 definiții pentru pleșuvie pleșugie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEȘUVÍE, pleșuvii, s. f. 1. Lipsă a părului de pe cap ca urmare a căderii lui; boală care pricinuiește această cădere; chelie. 2. Porțiune a capului rămasă fără păr; chelie. 3. Porțiune a unui munte lipsită de vegetație. – Pleșuv + suf. -ie.

PLEȘUVÍE, pleșuvii, s. f. 1. Lipsă a părului de pe cap ca urmare a căderii lui; boală care pricinuiește această cădere; chelie. 2. Porțiune a capului rămasă fără păr; chelie. 3. Porțiune a unui munte lipsită de vegetație. – Pleșuv + suf. -ie.

pleșuvie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ugie / Pl: ~ii / E: pleșuv + -ie] 1 Lipsă a părului1 de pe cap, la oameni, ca urmare a căderii lui Si: chelie. 2 (Pex) Boală care produce căderea părului de pe cap Si: calviție, chelie. 3 (Ccr) Porțiune a capului rămasă fără păr1 în urma căderii părului Si: chelie, (înv) pleșie, (reg) pleșitură, pleșugă (3). 4 (Pan) Porțiune a unui munte lipsită cu totul de vegetație Si: (îrg) pleașă (6).

PLEȘUVÍE, pleșuvii, s. f. Faptul de a fi pleșuv; chelie. Bătrînul mă asculta cu plăcere, mîngîindu-și pleșuvia arsă de soare. SADOVEANU, A. L. 191. Îl cunoscu după pleșuvie și după ochii obosiți, id. O. VII 139. – Variantă: (învechit) plesugíe (ȚICHINDEAL, E. 399) s. f.

PLEȘUVÍE ~i f. 1) v. A PLEȘUVI și A SE PLEȘUVI. 2) Porțiune a capului rămasă pleșuvă; chelie. 3) Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diferite boli; chelie; calviție. 4) Suprafață de teren (munte, deal) pleșuvă. /pleșuv + suf. ~ie

pleșuvíe f. (d. pleșuv). Chelie.

PLEȘUGÍE s. f. v. pleșuvie.

PLEȘUGÍE s. f. v. pleșuvie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleșuvíe s. f., art. pleșuvía, g.-d. art. pleșuvíei; pl. pleșuvíi, art. pleșuvíile

pleșuvíe s. f., art. pleșuvía, g.-d. art. pleșuvíei; pl. pleșuvíi, art. pleșuvíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEȘUVIE s. (MED.) calviție, chelie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.

Intrare: pleșuvie
pleșuvie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșuvie
  • pleșuvia
plural
  • pleșuvii
  • pleșuviile
genitiv-dativ singular
  • pleșuvii
  • pleșuviei
plural
  • pleșuvii
  • pleșuviilor
vocativ singular
plural
pleșugie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșugie
  • pleșugia
plural
  • pleșugii
  • pleșugiile
genitiv-dativ singular
  • pleșugii
  • pleșugiei
plural
  • pleșugii
  • pleșugiilor
vocativ singular
plural

pleșuvie pleșugie

  • 1. Lipsă a părului de pe cap ca urmare a căderii lui; boală care pricinuiește această cădere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chelie (s.f.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl cunoscu după pleșuvie și după ochii obosiți, SADOVEANU, O. VII 139.
      surse: DLRLC
  • 2. Porțiune a capului rămasă fără păr.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chelie (s.f.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătrînul mă asculta cu plăcere, mîngîindu-și pleșuvia arsă de soare. SADOVEANU, A. L. 191.
      surse: DLRLC
  • 3. Porțiune a unui munte lipsită de vegetație.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Pleșuv + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09