PLAY-BACK s.n. (Anglicism) Acțiunea de desfășurare în sens invers a benzii de magnetofon. ♦ (Telev.) Imprimare a vocii înainte de emisiune pentru a asigura o înregistrare corectă. ♦ Sincronizare a unor vederi cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare. [Pron. plei-bec. / < engl. play-back].