2 definiții pentru plastotip


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plastotíp s. n., pl. plastotípuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-.~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen1), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.

Intrare: plastotip
plastotip substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastotip
  • plastotipul
  • plastotipu‑
plural
  • plastotipuri
  • plastotipurile
genitiv-dativ singular
  • plastotip
  • plastotipului
plural
  • plastotipuri
  • plastotipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)