11 definiții pentru plasatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLASATÓR, -OÁRE, plasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol. ♦ Persoană care plasează sau vinde mărfuri, bunuri etc. – Plasa + suf. -tor.

plasator, ~oare smf [At: NOM. PROF. 81 / Pl: ~i, ~oare / E: plasa2 + -tor] 1 Persoană care conduce pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacol. 2 Persoană care, în schimbul unei sume de bani, distribuie mărfuri, bunuri etc.

PLASATÓR, -OÁRE, plasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacol. ♦ Persoană care plasează sau vinde mărfuri, bunuri etc. – Plasa + suf. -tor.

PLASATÓR, -OÁRE, plasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care plasează în sălile de spectacol pe spectatori la locurile lor. ♦ Persoană care plasează sau vinde anumite lucruri.

PLASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care plasează ceva; (spec.) persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. [După fr. placeur].

PLASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plasează ceva. ◊ persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. (< plasa + -tor)

PLASATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Lucrător însărcinat cu plasarea spectatorilor la locurile lor într-o sală de spectacole. 2) Lucrător care se ocupă cu plasarea mărfurilor. /a plasa + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plasatoáre s. f., g.-d. art. plasatoárei; pl. plasatoáre

plasatoáre s. f., g.-d. art. plasatoárei; pl. plasatoáre

plasatór s. m., pl. plasatóri

plasatór s. m., pl. plasatóri

Intrare: plasatoare
plasatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plasatoare
  • plasatoarea
plural
  • plasatoare
  • plasatoarele
genitiv-dativ singular
  • plasatoare
  • plasatoarei
plural
  • plasatoare
  • plasatoarelor
vocativ singular
plural