3 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plantago smi [At: DN3 / E: fr, eg plantago] Grup de plante erbacee care cuprinde o mulțime de specii sălbatice.
PLANTAGO s.m. Plantă erbacee cuprinzînd o mulțime de specii sălbatice. [< fr., lat. plantago].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLANTAGO s. m. plantă erbacee cuprinzând o mulțime de specii sălbatice; pătlagină. (< fr., lat. plantago)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plantago s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PLANTAGO L., PATLAGINĂ, fam. Plantaginaceae. Gen originar din regiunile continentale, cca 218 specii, erbacee, anuale sau perene. Frunze pețiolate, lat-ovate, lanceolate, liniare, glabre sau puțin pubescente, dispuse bazilar în rozetă. Flori hermafrodite cu o bractee pieloasă (corolă cu lacinii, 4 stamine, rar 2, cu un filament lung și antere cordiforme) dispuse în spic terminal, pe un peduncul cilindric ce pornește din mijlocul rozetei de frunze. Fruct, capsulă cu una sau mai multe semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Plantago nivalis Boiss. (syn. P. lanata Lag.: P. argentea Webb.). Specie originară din Spania. Înflorește vara. Flori dispuse într-o inflorescență în formă de spic. Frunze lanceolate, alb-pubescente, formînd o rozetă pe sol. Plantă de 10-12 cm înălțime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Plantago psyllium L. (syn. P. cynops L.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albicioase cu bractee mari, imbricate, verzi, cu marginea violetă, dispuse într-o inflorescență în formă de spic, pe un peduncul lung, neînfrunzit. Frunze opuse, liniare, nedentate, fin-pubescente pe o semitufă de 25-35 cm, bogat ramificată.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M94) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plantago, plantagosubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee cuprinzând o mulțime de specii sălbatice. DNsinonime: pătlagină
etimologie:
- plantago DN