2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANIMETRÁRE, planimetrări, s. f. Operație de măsurare a unei suprafețe, fie prin calcul (cunoscând dimensiunile principale), fie cu ajutorul unui planimetru. – V. planimetra.

PLANIMETRÁRE, planimetrări, s. f. Operație de măsurare a unei suprafețe, fie prin calcul (cunoscând dimensiunile principale), fie cu ajutorul unui planimetru. – V. planimetra.

planimetrare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: planimetra] Determinare a suprafeței cuprinse în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului.

PLANIMETRÁRE s.f. Acțiunea de a planimetra și rezultatul ei. [< planimetra].

PLANIMETRÁ, planimetrez, vb. I. Tranz. A efectua operația de planimetrare. – Din planimetru.

PLANIMETRÁ, planimetrez, vb. I. Tranz. A efectua operația de planimetrare. – Din planimetru.

planimetra vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: planimetru] A determina suprafața cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului.

PLANIMETRÁ vb. I. tr. A determina suprafața cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. [< planimetru].

PLANIMETRÁ vb. tr. a determina suprafața din interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. (< planimetru)

A PLANIMETRÁ ~éz tranz. (suprafețe din interiorul unui contur) A măsura cu un planimetru. /Din planimetru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planimetráre (-me-tra-) s. f., g.-d. art. planimetrắrii; pl. planimetrắri

planimetráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. planimetrării; pl. planimetrări

planimetrá (-me-tra) vb., ind. prez. 3 planimetreáză

planimetrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. planimetréz, 3 sg. și pl. planimetreáză

Intrare: planimetrare
planimetrare substantiv feminin
  • silabație: -me-tra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planimetrare
  • planimetrarea
plural
  • planimetrări
  • planimetrările
genitiv-dativ singular
  • planimetrări
  • planimetrării
plural
  • planimetrări
  • planimetrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: planimetra
  • silabație: -me-tra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • planimetra
  • planimetrare
  • planimetrat
  • planimetratu‑
  • planimetrând
  • planimetrându‑
singular plural
  • planimetrea
  • planimetrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planimetrez
(să)
  • planimetrez
  • planimetram
  • planimetrai
  • planimetrasem
a II-a (tu)
  • planimetrezi
(să)
  • planimetrezi
  • planimetrai
  • planimetrași
  • planimetraseși
a III-a (el, ea)
  • planimetrea
(să)
  • planimetreze
  • planimetra
  • planimetră
  • planimetrase
plural I (noi)
  • planimetrăm
(să)
  • planimetrăm
  • planimetram
  • planimetrarăm
  • planimetraserăm
  • planimetrasem
a II-a (voi)
  • planimetrați
(să)
  • planimetrați
  • planimetrați
  • planimetrarăți
  • planimetraserăți
  • planimetraseți
a III-a (ei, ele)
  • planimetrea
(să)
  • planimetreze
  • planimetrau
  • planimetra
  • planimetraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

planimetrare

  • 1. Operație de măsurare a unei suprafețe, fie prin calcul (cunoscând dimensiunile principale), fie cu ajutorul unui planimetru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi planimetra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

planimetra

  • 1. A efectua operația de planimetrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • planimetru
    surse: DEX '09 DEX '98 DN