8 definiții pentru planic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernîi).

planic, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ici, ~ice / E: plan + -ic] (Iuz) 1 Conform unui plan (14) dinainte stabilit. 2 Privitor la un plan (14). 3 Bazat pe un plan (14).

PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernâi).

PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].

PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic)

PLÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de planuri; propriu planurilor. Economie ~că. /plan + suf. ~ic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plánic adj. m., pl. plánici; f. plánică, pl. plánice

plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánică, pl. plánice

Intrare: planic
planic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planic
  • planicul
  • planicu‑
  • planică
  • planica
plural
  • planici
  • planicii
  • planice
  • planicele
genitiv-dativ singular
  • planic
  • planicului
  • planice
  • planicei
plural
  • planici
  • planicilor
  • planice
  • planicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

planic

  • 1. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Plan + sufix -ic
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • după limba rusă planomernîi
    surse: DEX '09 DN