11 definiții pentru plancton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANCTÓN s. n. Biocenoză alcătuită din organismele mărunte care plutesc în masa apei. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.

PLANCTÓN, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.

PLANCTÓN s. n. Totalitatea vietăților microscopice, plante și animale, care trăiesc în apele dulci și sărate pînă la o adîncime de 200 m, constituind hrana exclusivă a larvelor și a puilor de pești, iar pentru unele specii de pești hrana în tot timpul vieții. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă.

PLANCTÓN s.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor].

PLANCTÓN s. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. ♦ ~ atmosferic = amsamblul particulelor solide și lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton)

PLANCTÓN ~oáne n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale și animale), care trăiesc în apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflându-se în stare de suspensie (constituind hrana unor pești și animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide și lichide), care plutesc în atmosferă. /<fr. plancton, germ. Plancton

*planctón n., pl. inuz. urĭ saŭ oane (vgr. planktós, -ón, rătăcitor). Zool. Masă de vietățĭ care plutesc în apa măriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planctón (planc-ton) s. n.

planctón s. n. (sil. planc-), pl. planctoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANCTON VEGETÁL s. v. fitoplancton.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plancton, totalitatea org. acvatice, în general cu dimensiuni microscopice, lipsite de mijloace de înot, dar deplasate în mediul de viață prin valuri și curenți marini.

Intrare: plancton
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plancton
  • planctonul
  • planctonu‑
plural
  • planctonuri
  • planctonurile
genitiv-dativ singular
  • plancton
  • planctonului
plural
  • planctonuri
  • planctonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)