6 definiții pentru placodont
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLACODONȚI s. m. pl. ordin de reptile marine fosile cu maxilarele și cu bolta palatului căptușite cu dinți groși în formă de plăci. (< lat. placodontae)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
placodont (desp. pla-co-/plac-o-) s. m., pl. placodonți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!placodont (pla-co-/plac-o-) s. m., pl. placodonți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
placodont s. m., pl. (sil. mf. plac-) placodonți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PLAC-, v. PLACO-. □ ~odonte (v. -odont), s. n. pl., ordin de reptile marine din triasic și din jurasicul inferior, cu maxilarele și bolta palatină căptușită cu dinți groși în formă de plăci.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PLACODÓNTA ({s} gr. plax „ceea ce este neted și larg” + odous, odontos „dinte”) subst. Ordin de reptile marine marine fosile carea aveau maxilarele și bolta palatină căptușite cu dinți groși în formă de plăci; au trăit în Triasic și în Jurasicul inferior.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pla-co-dont, plac-o-dont
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
placodont, placodonțisubstantiv masculin
- 1. Ordin de reptile marine fosile cu maxilarele și cu bolta palatului căptușite cu dinți groși în formă de plăci. MDN '00
etimologie:
- placodontae MDN '00