placebo sni, ain [At: DEX-S / E: fr, eg placebo] 1-2 (Medicament sau preparat inactiv) prescris pentru a-i face plăcere pacientului. 3-4 (Medicament inactiv) prescris în scopuri experimentale unui lot martor, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului activ asupra altui lot și reacțiile psihice ale pacientului.

PLACEBO s. n. substanță-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulație. (< fr., engl., lat. placebo)

placebo s. sg.tant. (farm.) ◊ „Este vorba despre așa-zisele «placebo», adică medicamente care acționează asupra psihicului individului.” Sc. 24 I 75 p. 5. ◊ „S-a vorbit deseori de rolul autosugestiei în medicină. S-au făcut chiar experiențe pe unii pacienți ce se plângeau de diferite afecțiuni, cărora le-au fost administrate medicamente [...] fictive – așa-numitele placebo, care nu au nici un fel de efect terapeutic.” Sc. 5 XI 75 p. 6. ◊ „Cei 27905 medici «cobai» vor trebui să înghită zilnic câte o ceașcă de aspirină, beta caroten, sau placebo (substanță inactivă substituită unui medicament).” R.l. 28 XII 82 p. 6 (din fr., engl. placebo; PR 1945, BD 1967; DM; DEX-S)

PLACEBO n. fam. Preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face plăcere sau în scopuri experimentale. /<fr., engl. placebo

placebo s. n., art. placeboul

*placebo s. n., art. placeboul