PLACAJ s.n. 1. Placă obținută prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele; se folosește la confecționarea de mobile, de panouri etc. 2. Înveliș de piatră, de cărămidă, de lemn etc. cu care se acoperă un element de construcție, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din acțiune a unui jucător la rugbi prin imobilizare cu mîinile; placare. [< fr. placage].