5 definiții pentru plaț pleaț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plaț sn [At: AR (1830), 71/16 / V: pleaț / Pl: ~uri / E: ger Platz, srb plac] 1 (Reg) Loc pe care se poate construi o casă. 2 (Reg) Loc (împrejmuit) în jurul unei clădiri, gospodării, amenajări etc. Vz curte, ogradă. 3 (Reg) Grădină de zarzavat. 4 (Reg) Răscruce de drumuri. 5 (Reg) Piață. 6 (Trs; înv; asr) Rampă la galeria unui puț minier. 7 (Trs) Depozit de materiale, în special lemne, necesare construcțiilor miniere.

plaț n., pl. urĭ (germ. platz, de unde și sîrb. plac. V. pĭață). Olt. Ban. Loc în oraș p. casă: mĭ-am cumpărat plaț ca să-mĭ fac o casă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plaț, plațuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piață. 4. (înv.) rampă în galeria unui puț minier. 5. depozit de materiale miniere.

Intrare: plaț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaț
  • plațul
  • plațu‑
plural
  • plațuri
  • plațurile
genitiv-dativ singular
  • plaț
  • plațului
plural
  • plațuri
  • plațurilor
vocativ singular
plural
pleaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)