8 definiții pentru plăcintar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.

PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.

plăcintar [At: (a. 1705) GCR I, 352/23 / Pl: (1-2) ~i, (3) ~e sn / E: plăcintă1 + -ar] 1 sm Persoană care face plăcinte1 (1). 2 sm Persoană care vinde plăcinte (1). 3 sn (Reg) Sucitor pentru întins foi de aluat.

PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285.

PLĂCINTÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prepararea plăcintelor. 2) Vânzător de plăcinte. /plăcintă + suf. ~ar

plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte.

plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăcintár s. m., pl. plăcintári

plăcintár s. m., pl. plăcintári

Intrare: plăcintar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcintar
  • plăcintarul
  • plăcintaru‑
plural
  • plăcintari
  • plăcintarii
genitiv-dativ singular
  • plăcintar
  • plăcintarului
plural
  • plăcintari
  • plăcintarilor
vocativ singular
  • plăcintarule
  • plăcintare
plural
  • plăcintarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plăcintar

  • 1. Persoană care face sau vinde plăcinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Plăcintă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09