pișcător, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 173 / Pl: ~i, ~oare / E: pișca + -tor] 1 a (Reg; d. oameni) Care ciupește Si: (Trs) pișcos (1). 2 a (D. insecte) Care înțeapă Si: (Trs) pișcos (2). 3 a (Fig; d. oameni) Sarcastic. 4 a (D. ger, vânt) Care provoacă unei persoane o senzație neplăcută, dureroasă, de arsură Si: (Trs) pișcos (3), pițigăios. 5 a (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri etc.) Pișcăcios. 6 sf (Trs; Ban) Prăjină crăpată la vârf în patru sau în opt, cu care se culeg din pom fructele la care omul nu ajunge cu mâna. 7 sf Praștie. 8 sf (Iht; reg) Țipar (Misgurnus fossilis).